Lansată pe la finalul anului 2013, The EMP reuneşte nişte tineri visători în ale progressive-ului şi ale naturaleţii şi frumuseţii solisticii. Cu multă ardoare şi multă pasiune pentru chitară în mod deosebit, trupeţii care compun The EMP au deja un repertoriu propriu solid şi se pregătesc să ia cu asalt scena muzicală. Noi i-am văzut la semifinala GBOB Bucovina–Moldova şi am fost plăcut impresionaţi de ei. Vorbim aşadar cu ei despre pasiuni, muzică şi greutăţile întâmpinate de o trupă instrumentală pe teritoriul nostru.
De ce progressive rock ?
The EMP: De ce nu? Poate că ne place? Poate pentru că este mult prea puţin prezent într-o lume a muzicii rock în care predomină Metalul împreună cu frustrarea tinerilor şi adulţilor? Noi credem că toate acestea la un loc. Una peste alta (cum de fapt şi numele o spune) este o muzică care pune şi aşează lucruri, nu demolează. Construieşte progresiv o lume care să ne placă mai mult.
Aveţi şi multe influenţe de post şi psihedelic. Cât de mult credeţi că ajută asta la întregul pieselor?
The EMP: Posibil să avem. În acelaşi timp chiar nu credem că suntem atât de mult influenţaţi de muzica psihedelică. Suntem visători dar şi mai pragmatici. Muzica psihedelică nu poate să nu ne amintească de anii de glorie a formaţiilor: Cream, Pink Floyd, Emerson, Lake & Palmer, etc. Atunci era şi mult flower-power ,ceea ce credem că nu este cazul acum. De ajutat nu ne prea ajută acest gen de muzică în compunerea pieselor, noi fiind influenţaţi de zona de muzică în care solistica este reprezentată mai mult de solo-ul de chitară şi mai puţin de sintetizator sau orga electronică.
Ne-aţi plăcut mult la GBOB. Cum a fost experienţa pentru voi?
The EMP: Tare! Ne-am maturizat din mai multe perspective. În primul rând au fost exigenţe stricte referitor la timpul de cântat şi la check-line şi în plus a trebuit să ne adaptăm la o zonă cu multă mişcare de trupe într-un timp foarte scurt. Apoi a fost felul în care am fost percepuţi de public şi/sau juriu. Pentru noi a fost interesant, pentru că este foarte dificil să jurizezi muzica din zone atât de diferite: de la metalul tare până la funky-music în aceeaşi reprezentaţie. Am primit invariabil aceeaşi întrebare: Dar voce? Când vă gândiţi să aveţi şi piese cu voce? Când vine timpul.
Cum e scena locală pentru voi şi de ce aţi avea nevoie să reuşiţi la un nou nivel?
The EMP: Scena locală la noi este…. Încet, încet (dar sigur) ne-au cotropit trupele de cover-uri. În fine….
Pentru un nou nivel, ar fi grozav să ne cunoască cât mai mulţi, muzica noastră şi pe noi. Sigur vor exista persoane care vor iubi ceea ce compunem şi cântăm. Promovarea este marea problemă.
Ce feedback credeţi că primeşte acest gen muzical de la publicul nostru?
The EMP: Revenim la întrebarea “fundamentală” pentru noi: Da’ voce când vă luaţi? Credem că spune totul despre cultura muzicală care noi observăm că este destul de “subţire” pentru foarte mulţi. Asta nu este nici bine, nici rău, este realitatea ce vine din ceea ce se promovează pe majoritatea canalelor media. Voi aţi fost deschişi să discutaţi cu noi despre acest gen de muzică. Întrebarea ce se pune este câţi au auzit de: Eric Johnson, Guthrie Govan, Al Di Meola, Yngwie Malmsteen, John Petrucci, Joe Satriani sau Steve Vai? Cei care cunosc muzica acestor artişti vor iubi şi muzica noastră. Practic ne adresăm acestui gen de public, pentru că, dacă ne vom prezenta în ţări în care artiştii de mai sus sunt cunoscuţi, nu vom mai avea parte de întrebarea… Da’ voce când vă luaţi?
Lucraţi şi la un material?
The EMP: Deja avem. Ca să ne înţelegi, avem compuse peste 50 de piese din care am selectat un nucleu de 10 piese care noi credem că arată maturitatea la care am ajuns. Ele au fost înregistrate deja în studio profesional. Avem materialul şi acum urmează să colindăm pe la publisheri şi case de discuri care să fie deschise să asculte şi să promoveze muzica noastră. Ştim că acele 10 piese sunt dintre acelea care vor face plăcere publicului care iubeşte acest gen de muzică.
Pușcar Emi – chitară
Popa Viviana – chitară ritm
Scridon Grig – bass
Titieni Alex – tobe