4 iulie, Arenele Romane. O seară pe care mulţi o aşteptau de dinainte de ocazia Rockstadt, o seară, de altfel, surprinzătoare, din multe puncte de vedere. Dar să încep cu începutul.
Fix pe ceas, prima trupă, cunoscută publicului Metalhead, Xaon, începea recitalul serii cu o forţă vikinghică şi un entuziasm pe măsură. Deşi Arenele, în acel moment, erau încă pustii, trupa elveţiană a reuşit să îndemne oamenii prezenţi la un headbang pe ici-colo, în mod special în timpul breakdown-urilor energice. O alegere curioasă pentru o trupă de deschidere Gojira, dar nu cu mult mai curioasă decât cea de-a doua din line up.
The Blackmordia începea şi ea concertul la ora stabilită, însă spre dezamăgirea fanilor Gojira, nu era ceea ce se aşteptau. Francezii aflaţi încă la început de drum abordează, din păcate, un stil muzical care nu ar fi avut deschidere unui public axat pe o trupă precum Gojira. Poate vocalul este cel care a dezavantajat trupa, care pe alocuri avea şi inserţii instrumentale interesante, însă chitaristul The Blackmordia, aşa cum a remarcat şi publicul, ar putea prelua cu succes şi această sarcină.
Cu nerăbdare şi un public din ce în ce mai agitat, în jurul orei 21.30 îşi fac apariţia cei de la Gojira pe ritmul înnebunitor al „Only Pain„, de pe cel mai recent material discografic, şi pe un joc de lumini programat la secundă, toate elementele indicând o seară perfectă. Atmosferă incredibilă, public implicat până în ultima secundă şi o scurgere a timpului resimţită ca şi când ar fi trecut doar un simplu moment. Publicul a fost neaşteptat de numeros, cu atât mai mult pentru o trupă încă în ascensiune pe la noi (deşi Gojira are o carieră de peste 20 de ani) şi mai ales prin prisma faptului că de pe la jumătatea lunii iunie şi până acum nu s-a dus lipsă de concerte pe latura de rock/metal. Setlist-ul a inclus piese atât de pe albume mai vechi, precum „From Mars to Sirius” sau „The Way of All Flesh„, dar aşa cum era de aşteptat, materialul discografic pus sub lupa spectatorilor a fost „Magma„.
Luminile şi efectele folosite, calculate întocmai pe ritm, amplificau forţa setlist-ului alternat între vechi şi nou, între pasajele de emoţie neșlefuită resimţită pe ultimul album şi drumming-ul precis întregit de structurile ritmice atipice introduse de chitare şi bass. Agresivitatea şi dinamica instrumentalului se jucau perfect în jurul vocii aspre a lui Joe, în timp ce fiecare element introdus pe scenă respecta munca artiştilor întru totul.
Piese precum „The Heaviest Matter of the Universe„, „Flying Whales„, „Stranded„, „The Shooting Star” sau „Oroborus” au indus publicul într-o comă de plăcere resimţită în tot trupul, care–ţi vibra în aceleaşi modele iregulare ce veneau dinspre podea înspre auz. Cu fiecare nou riff sau blast beat care anunţa o nouă piesă, oamenii aclamau frenetic.
Au fost două momente memorabile pe parcursul serii, care ofereau un respiro pentru nebunia care se desfăşura în toată regula pe fiecare centimetru al Arenelor. Primul dintre ele a fost schimbul de voce şi instrumente între fraţii Duplantier, Joe şi Mario, care au dovedit că ar putea face cu succes acest schimb definitiv iar trupa ar fi la acelaşi nivel ca şi până acum. Iar cel de-al doilea a fost solo-ul de tobe, o clipă diferită care a amuţit publicul pentru câteva minute, pe ritmuri felurite, chiar din afara sferei Gojira.
Bis-ul, cu înverşunare cerut de spectatori, a constat într-un cover Sepultura, pentru piesa „Territory„, o trupă care este deseori amintită de trupeţi ca fiind o influenţă majoră pentru ceea ce sunt ei astăzi. În final, fiecare membru al trupei a ţinut să mulţumească celor care îi venerau la câţiva metri distanţă înainte de a se retrage sub o rafală de aplauze constant crescândă.
Trei lucruri sunt sigure în acest moment: primul este că trupa poate reveni cu succes oricând, în faţa unui public şi mai numeros, cu siguranţă; al doilea, faptul că Gojira este fără doar şi poate una dintre cele mai bune trupe ale metal-ului din prezent; ultimul este certitudinea că absolut fiecare om prezent în publicul de aseară va fi bântuit voluntar de un playlist Gojira multe zile de acum încolo.
